În Noul Testament sintagma „frângerea pâinii” are două sensuri distincte: primul, face trimitere la celebrarea Cinei Domnului în contextul întregii Biserici, iar al doilea se referă la mesele obișnuite ale credincioșilor, de regulă în case. Când citim în Faptele apostolilor 2:42 despre stăruința credincioșilor din Ierusalim în „frângerea pâinii” este important să înțelegem care este sensul corect. Deosebirea dintre cele două sensuri este determinată de context.