Curăția sau puritatea Bisericii poate fi definită ca separare de orice doctrină greșită sau comportament neconform cu voia revelată a lui Dumnezeu în Sfintele Scripturi. La o citire superficială a Faptelor apostolilor, cineva ar putea avea impresia că Biserica Primară a fost alcătuită numai din oameni desăvârșiți. În realitate, așa cum afirmă Ieremia: „Inima omului este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea” (17:9), indiferent dacă vorbim despre oamenii din primul veac sau despre cei din vremea noastră. Luca ilustrează acest adevăr prin exemplul unei familii din Biserica Primară – Anania și Safira , care au vrut să câștige admirația și aprecierea Bisericii printr-un act de generozitate, în timp ce inimile lor erau stăpânite de lăcomie, viclenie și fățărnicie.