SÂMBĂTĂ – Ei stăruiau în respectarea priorităților… și Domnul adăuga la numărul lor…

Prioritățile sunt acele ființe, evenimente, lucruri sau activități care sunt mai importante decât altele și prin urmare sunt primele de care trebuie să ne ocupăm. Un sistem de priorități ne ajută să facem deosebire între lucrurile importante și cele urgente, între lucrurile bune și foarte bune. Odată stabilit, un sistem de priorități ne ajută la organizarea eficientă a timpului, resurselor și activităților în vederea atingerii scopului.

VINERI – Ei stăruiau în curăție morală… și Domnul adăuga la numărul lor

Curăția sau puritatea Bisericii poate fi definită ca separare de orice doctrină greșită sau comportament neconform cu voia revelată a lui Dumnezeu în Sfintele Scripturi. La o citire superficială a Faptelor apostolilor, cineva ar putea avea impresia că Biserica Primară a fost alcătuită numai din oameni desăvârșiți. În realitate, așa cum afirmă Ieremia: „Inima omului este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea” (17:9), indiferent dacă vorbim despre oamenii din primul veac sau despre cei din vremea noastră. Luca ilustrează acest adevăr prin exemplul unei familii din Biserica Primară – Anania și Safira , care au vrut să câștige admirația și aprecierea Bisericii printr-un act de generozitate, în timp ce inimile lor erau stăpânite de lăcomie, viclenie și fățărnicie.

JOI – Ei stăruiau în prezența la adunare… și Domnul adăuga la numărul lor

Pentru membrii Bisericii din Ierusalim participarea la adunările și lucrările ei a fost un mod de viață. Aceasta este viața creștină normală. Când un om se pocăiește de păcatele lui și crede în jertfa Domnului Isus devine un membru al bisericii, sau un mădular al trupului lui Hristos. „Noi toți, în adevăr, am fost botezați de un singur Duh ca să alcătuim un singur trup… Voi sunteți trupul lui Hristos, și fiecare în parte mădularele lui” (1 Cor. 12:13, 27). Prin analogie, dacă un trup funcționează normal când toate mădularele sunt prezente și sănătoase, atunci și o biserică funcționează normal când toți membrii sunt prezenți și activi conform locului și rolului specific.

MIERCURI – Ei stăruiau în rugăciune… și Domnul adăuga la numărul lor

Există două modalități principale de comunicare spirituală a omului credincios cu Dumnezeu. Prima, este prin Cuvântul Scripturii când Dumnezeu vorbește, iar omul ascultă și împlinește. A doua este prin rugăciune, atunci când omul finit vorbește cu Dumnezeul infinit. În rugăciune, omul credincios își îndreaptă întreaga ființă spre cer în adorare pentru a-I aduce lui Dumnezeu laudă, mulțumire, cereri și mijlocire. Rugăciunea este modalitatea prin care omul își recunoaște dependența totală de Dumnezeu în toate lucrurile. Cu toate că rugăciunea poate fi adresată fiecărei Persoane a Sfintei Treimi în parte, în lumina învățăturii apostolice, de cele mai multe ori ea este adresată Tatălui, în Numele Fiului, în puterea și călăuzirea Duhului Sfânt.

MARȚI – Ei stăruiau în frângerea pâinii… și Domnul adăuga la numărul lor…

În Noul Testament sintagma „frângerea pâinii” are două sensuri distincte: primul, face trimitere la celebrarea Cinei Domnului în contextul întregii Biserici, iar al doilea se referă la mesele obișnuite ale credincioșilor, de regulă în case. Când citim în Faptele apostolilor 2:42 despre stăruința credincioșilor din Ierusalim în „frângerea pâinii” este important să înțelegem care este sensul corect. Deosebirea dintre cele două sensuri este determinată de context.

LUNI – Ei stăruiau în legătura frățească… și Domnul adăuga la numărul lor

Pentru a înțelege frumusețea și profunzimea acestei discipline spirituale în care a stăruit Biserica Primară, trebuie să apelăm la metafora folosită de apostolul Pavel atunci când compară Biserica cu un trup. Hristos este Capul trupului, Duhul Sfânt este viața trupului, iar credincioșii mântuiți și botezați sunt mădularele trupului. În acest trup fiecare mădular pecetluit cu Duhul Sfânt este legat simultan de Capul Bisericii și de celelalte mădulare (Efeseni 4:16).

DUMINICĂ – Ei stăruiau în învățătura apostolilor… și Domnul adăuga la numărul lor

„După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunși în inimă și au zis lui Petru și celorlalți apostoli: „Fraților, ce să facem?” „Pocăiți-vă”, le-a zis Petru, „și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduința aceasta este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” Și, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna și zicea: „Mântuiți-vă din mijlocul acestui neam ticălos.” Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezați; și în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete. Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni. Fiecare era plin de frică, și prin apostoli se făceau multe minuni și semne. Toți cei ce credeau erau împreună la un loc și aveau toate de obște. Își vindeau ogoarele și averile, și banii îi împărțeau între toți, după nevoile fiecăruia. Toți împreună erau nelipsiți de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă și luau hrana cu bucurie și curăție de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu și erau plăcuți înaintea întregului norod. Și Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți.”

Faptele apostolilor 2:37–47