Revenirea lui Toma

I se acordă o atenție mare ucenicului blamat de cei neștiutori, neînțeles de apropiați și iubit de Învățător. O zi de duminică îi este atribuită lui Toma, în care este întors pe toate fețele: de la necredincos, închis în sine, omul care pune întrebări fără logică, la prăbușirea în fața unui Hristos viu, identificat după semnalmentele suferinței și ale pedepsei cu moartea!

Oare nu sunt eu?

Care dintre ei pot fi eu? Oricâte scuze am avea, s-ar putea să ne identificăm cu o categorie dintre cele descrise mai jos.

În Săptămâna Mare, 12 ucenici au intrat cu Domnul în Ierusalim. Zece dintre ei tac mâlc și dispar în negura nopții fără să li se mai găsească urma. Doi dintre ei vorbesc. Amândoi spun lucruri interesante care îi vor costa! Primul spune un adevăr mare, al doilea spune câteva minciuni grosolane. Primul este Iuda. Îl recomandă pe Isus soldaților, Îl sărută ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Îl recunoaște pe Isus ca învățător, dar nu rămâne în adevărul pe care l-a cunoscut. Al doilea este Petru. El spune o minciună și încă una și încă una, de parcă toată viața ar fi spus numai minciuni…