Marți – Ziua dialogurilor controversate

O zi intensă, în care se petrec multe lucruri, sunt multe întrebări, răspunsuri de viață cu multă învățătură, morală pentru cine vrea să priceapă. În dimineața de marți, Hristos trece pe lângă smochinul care s-a uscat, iar Petru îi atrage atenția că minunea s-a întâmplat de pe o zi pe alta. Trăiau minunea, un pom viu ieri, azi era mort, iar peste câteva zile aveau să trăiască aceeași minune, dar în sens invers, un trup mort pus într-un mormânt, nu după multă vreme, înviat!


Domnul se pregătește să-i confrunte pe preoții care îi pun întrebări legate de originea Lui și de puterea pe care o are. Toți erau confuzi, nu-L credeau, dar realitatea le zgândărea paradigma teologică! Domnul nu cedează, nu cade în cursele viclene ale oamenilor culți, ci răspunde cu multă înțelepciune la întrebările controversate! Îi învață pe ucenici despre lumea care este fără scrupule, despre alegerile greșite pe care le fac oamenii, despre nunta finală și multe alte învățături care au o morală profundă. Nici fariseii nu se lasă mai prejos, și ei sunt dornici să afle multe lucruri care îi frământă, voiau să știe dacă El, autoproclamatul, este gata să respecte legile civile, voiau să-L pună la colț. Pentru ei, acest tânăr nu era decât unul care provoacă lumea la dezbinare, produce haos și strângeau probe pentru ziua cea mare a condamnării Lui.


Ziua de marți este prielnică pentru întrebările referitoare la poruncile pe care trebuiau să le respecte toți evreii. Domnul a dat răspunsuri înțelepte, cu multe învățăminte, pentru cine voia să le primească! Această zi a fost una obositoare pentru că întrebările erau tendențioase și pline de subtilități incriminatorii. Mântuitorul nu se lasă intimidat, nu se lasă impresionat de inteligența lor, îi cunoștea pe fiecare, știa despre fiecare în parte ce caracter are și nu a fost surprins.


Este ziua în care Rabinul stă la catedră și predă ultimele lecții elevilor agitați și neastâmpărați. Ultima ora deschisă în care Învățătorul le vorbește despre ce se va petrece în următoarea perioadă (doar că nu prea au priceput că apropoul era pentru ei) și despre ceea ce se va petrece la finalul istoriei. El prezintă învierea ca ultimul cuvânt care îi aparține Tatălui. Oamenii sinceri au iubit cuvintele și învățăturile Lui însă fariseii au fost agitați, pentru că îi rodea la inimă orice cuvânt care le strica planurile. Se termină ziua cu retragerea din cetate, undeva la o distanță relativ mică de Ierusalim, și împreună cu ucenicii își îndreaptă privirea spre zidurile mărețe și impresionante ale Templului, ale cetății, iar El face o profeție care îi va pune pe gânduri: zidurile vor fi ruine într-o zi, ceea ce a fost construit cu atâta trudă se va face una cu pământul. Sigur, cei care erau de față credeau că aceste cuvinte sunt exagerări, invenții, alarme false prin care un neinițiat vrea să impresioneze, dar Acela era Creatorul care cunoaște istoria și o ține în mână.

–Sorin Cigher – Sibiu, 30 aprilie 2024–

Publicat în Editorial, MeditatiiEtichetat , , , , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *